Revizuirea programelor PAC privind furnizarea de produse agricole în şcoli - Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Revizuirea programelor Politicii Agricole Comune privind furnizarea de produse agricole în şcoli

Sursa: http://ec.europa.eu/agriculture/consultations/school-children/2013_en.htm

ANALIZĂ

I. CONTEXT

În cadrul Politicii Agricole Comune (PAC), există momentan două programe special destinate copiilor din şcoli. Programul European „Laptele în şcoli” a furnizat copiilor din şcoli produse lactate mai bine de 3 decenii, în timp ce mai recentul Program de încurajare a consumului de fructe în şcoli cofinanţează distribuirea de fructe şi legume şi banane din anul şcolar 2009-2010. Cele două programe au obiective comune – prin furnizarea de produse în şcoli, programele oferă copiilor experienţa directă a consumului acestor produse, cu implicaţii pozitive asupra dezvoltării de obiceiuri alimentare sănătoase, pe fondul creşterii fenomenelor de obezitate şi malnutriţie.

 Ca atare, chiar dacă programele sunt cuprinse în măsurile PAC destinate promovării consumului de produse agricole specifice, au totodată importante implicaţii sociale şi de sănătate. Ambele programe sunt bine primite de publicul larg şi foarte populare în rândul şcolarilor care beneficiază de aceste programe, conform evaluărilor externe de dată recentă privind Programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli[1].

 Propunerile Comisiei privind PAC 2020[2] prevăd o serie de schimbări menite să îmbunătăţească eficienţa programelor. În special, pentru Programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli este propusă creşterea fondurilor, inclusiv pentru măsurile adiacente care, aşa cum s-a subliniat în evaluarea recentă, pot avea o contribuţie pozitivă asupra eficienţei programului. Pentru Programul de furnizare a produselor lactate în şcoli, se propune ca Statele Membre participante să elaboreze o strategie de implementare a programului, aşa cum este cazul în prezent pentru Programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli.

Totuşi, studii recente apărute de la adoptarea propunerilor de reformă ale Comisiei, în special evaluarea Programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli şi raportul special[3] al Curţii Europene a Auditorilor (CEA), au identificat nevoia de îmbunătăţire a programelor pentru creşterea eficienţei şi eficacităţii acestora. De exemplu, raportul CEA atrage atenţia asupra unei mai bune coordonări şi sinergii între cele două programe pentru prezentarea unei abordări armonizate a nutriţiei şi pentru gestionarea eficientă.

De aceea, a devenit evident că merită explorate viitoare posibile modalităţi de îmbunătăţire a celor două programe, în special actuala abordare fragmentată în promovarea consumului de produse agricole în rândul copiilor.

În acest context, merită, de asemenea, explorarea posibilităţii de a trata unele din noile provocări cu care se confruntă fermierii. Aşa cum se detaliază în următoarea secţiune, perspectivele pentru cererea de produse agricole proaspete şi de produse agricole minim procesate, şi ca urmare oportunităţile comerciale pentru anumiţi fermieri, se află sub presiune, cu schimbări ale obiceiurilor de consum şi o deconectare generală a consumatorilor de hrană şi agricultură.

În scopul asigurării unei cereri pe termen lung şi a desfacerii pe piaţă a produselor pentru aceşti fermieri şi pentru a reconecta consumatorii la agricultură, în special copiii, care în viitor vor gestiona propriile familii, trebuie analizat dacă răspunsul îl constituie o politică mai largă şi integrată adresată copiilor din şcoli. DG AGRI explorează această variantă, cu sprijinul unui Grup Director Inter-Servicii constituit din reprezentanţi ai serviciilor Comisiei, pentru grupa întreaga experienţă necesară pentru această analiză.

II PROBLEME ŞI PROVOCĂRI CARE NECESITĂ INTERVENŢIE

 Problemele, care sunt dincolo de nevoia acestei revizuiri şi care necesită abordate, decurg deopotrivă din problemele inerente ale funcţionării şi conceptului programelor actuale, cât şi din factorii externi cu impact asupra fermierilor UE.

II.1. Probleme externe

1. Definiţia problemelor

Fermierii UE se confruntă din ce în ce mai mult cu provocări „moderne” legate de schimbări sociale cu impact asupra cererii de produse proaspete şi minim procesate. Aceste schimbări sunt legate, în special, de obiceiurile de consum şi de îndepărtarea consumatorilor de agricultură şi alimente.

Ca urmare a amplorii fenomenului de globalizare, prezenţa alimentelor locale şi tradiţionale s-a redus, iar modul de viaţă modern a limitat capacitatea de a conectare la mediul local. Tendinţele consumului sunt spre un consum crescut de produse intens procesate care sunt abundă în zahăr, sare şi grăsimi (alimente semi-preparate, dulciuri, produse de patiserie etc). Raportul FAO/BERD[4] arată că, de exemplu, vânzările de produse de patiserie au crescut cu 3%/an în perioada 2004-2009 în Bulgaria, în timp ce în Polonia şi România au crescut cu 5%, respectiv 8%/an.

Copiii, imitând obiceiurile părinţilor, se depărtează din ce în ce mai mult de alimente, în special de cele locale şi de sezon, de tradiţiile culinare, de originea şi modul de a pregăti hrana, cu precădere în zonele urbane. Copiii cresc fără să cunoască de unde provine hrana – nu numai unde se produce, cum se produce, dar şi despre munca depusă de pe urma căreia fermierii trăiesc. Copiii au pierdut legătura cu hrana şi au devenit ţinta campaniilor publicitare ale produselor cu nivel ridicat de zahăr, sare şi grăsimi. A ne adresa copiilor în şcoli este important, deoarece s-a dovedit că obiceiurile dobândite în copilărie tind să se păstreze pe tot parcursul vieţii. Şcolile sunt un mediu propice pentru a crea schimbări sociale pozitive.

Provocările care decurg din mai-sus menţionatele transformări sociale sunt, printre altele, următoarele:

  • Riscul pentru pieţele agricole

 Fermierii riscă să piardă un segment important al pieţei lor, în special în viitor, când aceşti copii vor gestiona propriile familii şi vor fi responsabili de aprovizionarea cu mâncare. De asemenea, se întrevede o scădere a competitivităţii fermierilor, în special ca urmare a poziţiei dezavantajoase pe care aceştia o au deja în lanţul alimentar. Această situaţie se poate agrava în viitor şi din cauza crizei economice actuale caracterizată de venituri familiale scăzute şi o rată mare a şomajului, generând reducerea consumului de produse proaspete, cu implicaţii directe asupra veniturilor fermierilor.

Unele din pieţele agricole resimt deja presiunea scăderii cererii. Conform datelor disponibile, consumul de fructe şi legume a stagnat sau chiar a scăzut.

Conform Freshfel Europe[5], în 2010 consumul de fructe per capita a scăzut cu 7,8% comparativ cu 2009 şi cu 9,4% comparativ cu cei 5 ani precedenţi (2005-2010), în timp ce consumul de legume a scăzut cu 7,4% comparativ cu 2009 şi cu 10,3% comparativ cu cei 5 ani precedenţi.

Diferite surse concluzionează că multe State Membre încă au un nivel al consumului de fructe şi legume per capita sub minimul de 400 g recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO). Datele Freshfel remarcă 10 State Membre care nu ating nivelul recomandat de WHO, în timp ce Elmadfa[6] concluzionează că „[...] în medie, doar 4 ţări au ajuns la nivelul recomandat de cel puţin 400 g de fructe şi legume/zi.”

În privinţa situaţiei fermierilor mici, există puţine canale de comercializare care îi deservesc, în ciuda rolului lor relativ important în relaţia cu mediul, economia locală şi coeziunea socială. Comercializarea produselor acestor fermieri este împiedicată prin caracterul limitat al producţiei, procesării şi depozitării, de lipsa infrastructurii şi accesului la pieţe, agravate şi de disfuncţionalitatea lanţului alimentar. Oportunităţile pentru aceşti fermieri rezidă în relaţia directă a acestora cu consumatorii şi în veniturile din vânzările directe prin intermediul lanţurilor de comercializare scurte.

  • Starea sănătăţii

Schimbarea modului de viaţă şi a obiceiurilor de consum cu orientare spre o dietă săracă constituită prea des din produse bogate în zahăr, sare şi grăsimi face victime în rândul populaţiei europene, inclusiv în rândul copiilor. Europa se confruntă cu o epidemie de supraponderabilitate şi obezitate instalate de la vârste fragede. WHO indică pentru Europa ca aproximativ 20% dintre copii şi adolescenţi sunt supraponderali, iar o treime dintre aceştia sunt obezi, cu o rată anuală de creştere constantă[7].

Supraponderabilitatea şi obezitatea sunt strâns legate de afecţiunile comune, precum diabetul, cancerul şi bolile cardiace, şi prin urmare de costuri ridicate ale sistemului de îngrijire a sănătăţii.

2. Posibila contribuţie a programelor la rezolvarea unor probleme mai ample

Programele, ca instrumente ale PAC, ar putea răspunde unor provocări mai ample cu care se confruntă fermierii europeni şi de asemenea, ar putea rezolva probleme globale precum ocrotirea mediului şi deşeurile alimentare.

  • Fermierii europeni se confruntă cu o serie de probleme provocate de factori externi sectorului agricol. Perspectivele pieţelor agricole indică un caracter accentuat de nesiguranţă şi o volatilitate crescută a preţurilor. Mai mult, criza economică a afectat serios agricultura şi zonele rurale legându-le direct de dezvoltarea macroeconomică şi afectându-le costurile de producţie. Presiuni suplimentare sunt generate şi de lanţul alimentar în cadrul căruia există o tendinţă de scădere continuă a contribuţiei fermierilor la valorea adăugată obţinută pe întreg lanţul alimentar. Într-adevăr, de-a lungul timpului, contribuţia agriculturii în lanţul alimentar a scăzut, în timp ce contribuţia industriei alimentare, a comerţului şi a distribuţiei a crescut.
  • Deşi măsurile de intervenţie pe piaţă au fost principalele instrumente ale PAC în trecut, reformele ulterioare au îmbunătăţit orientarea către piaţă a agriculturii UE şi au redus rolul acestor măsuri la nivelul de plase de siguranţă în situaţii de scăderi semnificative de preţuri sau de crize care afectează piaţa.
  • Risipa de energie este, de asemenea, cauzată de transportul inutil de bunuri. Cu titlu de exemplu, fructele şi legumele sunt unele din cele mai transportate bunuri la nivel global, iar impactul asupra mediului depinde de tipul şi distanţa transportului de la producător la consumator. Varianta producerii pentru pieţele locale şi lanţurile scurte poate avea o amprentă de carbon redusă comparativ cu varianta producerii pentru pieţe îndepărtate.
  • Risipa de alimente apare la diferite stadii ale lanţului alimentar. Alimentele sunt risipite înainte, în timpul sau după prepararea mâncării în gospodării şi sunt aruncate în timpul producerii, prelucrării, distribuirii, comecializării şi aprovizionării. Circa o treime din alimentele pentru consumul uman se risipeşte la nivel mondial – aproximativ 1,3 mld. Tone/an, conform FAO.

II.2. Probleme specifice ale funcţionării programelor actuale

În ciuda eforturilor de îmbunătăţire şi simplificare a cadrului legislativ al celor două programe, există încă anumite deficienţe în funcţionarea programelor care trebuie remediate, în special:

  • Impactul limitat al programelor din cauza folosirii relativ reduse a fondurilor care limitează ca atare eficacitatea şi eficienţa acestora.
  • Aspecte bugetare: povara administrativă a programelor actuale se reflectă şi în execuţia bugetară a acestora. Trebuie subliniat că, în ciuda tuturor eforturilor de a creşte execuţia bugetară, absorbţia fondurilor alocate programelor poate fi îmbunătăţită, cu o medie de sub-execuţie pentru 2011-2012 de 33% pentru „Lapte în şcoli” şi de 38% pentru „Fructe în şcoli”. Aceste rezultate sunt şi urmarea crizei economice şi financiare; mai ales că programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli impune un anumit nivel de cofinanţare.
  • Lipsa coerenţei în implementarea măsurilor adiacente în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli: evaluarea externă realizată în 2012 indică o anumită incertitudine a impactului educaţional al programului ce rezultă din modul diferit de implementare a măsurilor adiacente la nivelul Statelor Membre. Există mari discrepanţe în abordare şi, prin urmare, şi în impactul acestor măsuri. Ceea ce se poate explica prin faptul că aceste măsuri nu sunt finanţate din bugetul UE şi că nu există cerinţe minime suplimentare în privinţa implementării. CEA subliniază în raportul din 2011 nevoia îmbunătăţirii conceptului de „măsuri adiacente adecvate”. Ca atare, există o necesitate reală de perfecţionare a conceptului de măsuri adiacente şi de creştere a impactului şi coerenţei acestora, în avantajul întregului program.
  • În anumite State Membre, dificultăţile asociate implementării ambelor programe s-au dovedit majore la nivelul şcolilor. Acestea sunt în strânsă legătură cu decizia Statelor Membre privind organizarea şi implementarea propriilor programe. Dacă prea multe atribuţii sunt conferite şcolilor (identificarea şi gestionarea contractelor cu furnizorii, întocmirea cererilor de plată, chiar şi asigurarea resurselor financiare) acestea devin reticente la participare.
  • În privinţa programului „Lapte în şcoli”, CEA a subliniat următoarele aspecte care necesită atenţie: ajutorul/kg (ajutorul pentru lapte este fixat la 18,15 €/100 kg pentru un echivalent maxim de 0,25 litri de lapte/elev/zi); riscul ca ajutorul să se plătească pentru produse care ar fi oricum distribuite; distribuţia fără titlu gratuit cu impact asupra participării şi eficienţei; lipsa măsurilor adiacente (acestea nu sunt obligatorii actualmente şi nici în propunerile PAC 2020).

Mai mult, raportul CEA recomandă continuarea simplificării şi o mai bună coordonare şi sinergie între cele două programe, în scopul asigurării unei abordări integrate şi a unei implementări eficiente.

De asemenea, recomandări privind sinergia, coordonarea şi simplificarea au venit şi din partea altor instituţii şi a grupurilor de experţi ai DG AGRI. Un studiu[8] al Centrului pentru Studii Politice Europene privind cuantificarea poverii administrative a programelor „Fructe în şcoli” şi „Lapte în şcoli” recomandă coordonarea celor două programe în sensul unui cadru administrativ comun şi chiar al unificării procedurilor pentru accesarea fondurilor.

În final, evaluarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli confirmă, printre altele, recomandarea unui cadru administrativ integrat al celor două programe.

III. OBIECTIVE

PAC are variate instrumente cu impact asupra situaţiei fermierilor, inclusiv măsuri de dezvoltare rurală, plăţi directe şi măsuri de piaţă. Orice măsură viitoare privind programele adresate şcolilor trebuie incluse într-un cadru mai larg al PAC.

Această analiză a impactului programelor trebuie să identifice până la ce nivel furnizarea de produse proaspete şi minim procesate în şcoli poate răspunde provocărilor mai-sus menţionate, conferind fermierilor o piaţă complementară, alternativă şi constantă.

Scopul revizuirii celor două programe constă în primul rând în:

  • Încurajarea pe termen lung a cererii şi a consumului durabil de produse proaspete şi minim procesate prin reconectarea copiilor la viaţa de fermă şi educarea lor în privinţa originii alimentelor pe care le consumă, deopotrivă prin experienţa directă a consumului şi prin măsurile adiacente de educare şi conştientizare;
  • Stabilizarea şi dezvoltarea unei pieţe a consumatorilor informaţi şi promovarea agriculturii UE;
  • Includerea produselor care provin direct de la fermele micilor producători prin intermediul lanţului scurt de aprovizionare, recunoscând totodată rolul lanţului alimentar convenţional. Acest lucru ar permite fermierilor să-şi dezvolte noi pieţe de desfacere încă neexplorate (şcolile) şi să obţină o cotă mai avantajoasă din valoarea preţului final prin reducerea numărului de intermediari şi a verigilor lanţului;
  • Rezolvarea problemelor care decurg din funcţionarea programelor actuale în vederea unei abordări mai eficiente, mai coordonate şi mai simple în cadrul PAC în ceea ce priveşte distribuirea de produse agricole copiilor în şcoli.

De asemenea, stabilirea unei legături între copii şi şcoli, pe de o parte şi fermieri, pe de cealaltă, ar avea un impact mai larg decât un posibil efect de piaţă:

  • reconectarea cu fermele locale comportă deopotrivă avantaje sociale/educaţionale şi de mediu pozitive prin eliminarea transportului pe distanţe lungi, sprijinirea dezvoltării economiilor locale şi implicarea activă a consumatorilor în dezvoltarea economică a comunităţii locale.

În plus, prin măsuri de sprijin puternice, care ar reuni toate sectoarele lanţului (agricultură, sănătate, educaţie),

  • ar trebui identificată cea mai bună modalitate de educare şi conştientizare a copiilor pentru îmbunătăţirea obiceiurilor alimentare ale acestora şi în scopul aprecierii hranei (evitarea risipei de alimente) şi al respectării mediului şi a comunităţii în care trăiesc. Alegerea unui stil de viaţă mai sănătos este esenţial pentru reducerea problemelor de sănătate cauzate de diete dezechilibrate şi de costurile aferente.

IV. OPŢIUNI

O serie de opţiuni prezentate mai jos pot răspunde obiectivelor stabilite. Toate comportă deopotrivă aspecte pozitive şi negative care trebuie cu atenţie analizate şi cântărite. Acestea nu au un caracter exclusiv şi se pot combina până la un anumit punct. Analiza acestora trebuie să demonstreze eventualul impact estimat dacă sunt implementate ca atare. Trebuie, de asemenea, să nască discuţii în jurul temelor care nu sunt direct legate de problemele şi aspectele identificate, dar care pot lărgi scopul discuţiei şi pot contribui la obiectivele generale ale revizuirii.

În momentul evaluării opţiunilor menţionate în continuare, trebuie luate în considerare fondurile prevăzute pentru PAC în contextul noului cadru financiar multi-anual 2014-2010.

1. PROPUNERILE PAC 2020

Situaţia actuală, cu două programe separate, „Lapte în şcoli” şi „Fructe în şcoli”, coroborată cu modificările anticipate de propuneri PAC 2020:

- modificările propuse pentru programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli vizează creşterea bugetului total al programului, de la 90 la 150 milioane €, creşterea ratei de co-finanţare UE de la 50/75% la 75/90% şi finanţarea măsurilor (educaţionale) adiacente din fondurile UE (actualmente, acestea sunt finanţate exclusiv din fonduri naţionale, publice sau private)

- modificările propuse pentru programul „Lapte în şcoli” presupun introducerea strategiilor naţionale şi o mai bună orientare a programului.

2. MODIFICĂRI

În această variantă, se pot imagina adaptări şi modificări suplimentare faţă de propunerile PAC 2020, în scopul atingerii unui grad ridicat de sinergie între cele două programe, păstrând scheme de finanţare separate. Această opţiune ar presupune o revizuire semnificativă a programului „Lapte în şcoli”.

O mai bună coordonare între cele două programe se poate obţine prin intermediul:

  • prevederi legislative stabilite la nivelul UE, precum cerinţa unei strategii comune a programelor, măsuri de comunicare comune (afişe, campanii comune), unificarea procedurilor administrative legate de cererile de plată, controale şi alte formalităţi;
  • unei coordonări practice pe care Statele Membre o pot obţine în organizarea distribuţiei, a controalelor şi alte asemenea. Opţiunea are în vedere implementarea de măsuri adiacente pentru ambele programe având o dimensiune educaţională şi de conştientizare sporită, atât prin conectarea copiilor cu mediul agricol, cu hrana, cu comunitatea locală şi cu producătorii, cât şi prin abordarea aspectelor de mediu (evitarea risipei de alimente) şi de nutriţie/sănătate (diete echilibrate, obiceiuri alimentare sănătoase). Suplimentar, este prevăzută o campanie de comunicare UE extinsă, în scopul creşterii vizibilităţii programelor şi al promovării iniţiativelor UE în domeniile sănătăţii, agriculturii şi activităţii fizice.

3. UN NOU CADRU LEGISLATIV

Această opţiune va analiza posibilitatea creării unui nou cadru legislativ pentru distribuţia unei game extinse de produse agricole copiilor în şcoli. Acest cadru ar reuni cele mai bune elemente ale programelor actuale, dar cu un accent sporit pe măsurile adiacente în scopul conectării şi educării copiilor în privinţa agriculturii şi a altor teme (nutriţie, risipa de alimente). Acest nou cadru, care ar fi voluntar pentru Statele Membre şi foarte bine coordonat printr-o strategie naţională, s-ar putea baza pe combinarea următoarelor două elemente egale ca importanţă:

  1. Distribuţia produselor în şcoli în baza următorilor parametri cheie:
  • Distribuţia de fructe şi legume şi produse lactate, cu posibilitatea ca Statele Membre să folosească o parte din fondurile disponibile pentru a include şi alte produse agricole, ţinând seama de tradiţii, preferinţe culturale şi de normele şi criteriile naţionale de sănătate;
  • Distribuţia gratuită pentru elevi;
  • Orientarea către spre distribuţia produselor locale/regionale şi de sezon prin intermediul lanţului scurt şi al implicării active a fermierilor;
  1. Măsuri de sprijin a căror implementare alături de distribuţia produselor s-a demonstrat că asigură eficienţă programului. Acestea ar fi concepute astfel încât să consolideze actualele măsuri adiacente ale programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli. Aceste măsuri ar fi co-finanţate şi ar implica şi părinţii, profesorii, fermierii. Ar avea un puternic rol educaţional şi de conştientizare, aducând copiii mai aproape de agricultură, producători şi alimente, mediu şi comunitatea locală. De asemenea, s-ar pune accent pe nutriţie/sănătate (diete echilibrate, obiceiuri alimentare sănătoase) şi aspecte de mediu (evitarea risipei de alimente).

În plus, noul cadru va fi susţinut de o campanie de comunicare UE extinsă pentru a asigura vizibilitatea noului program, pentru a-l aduce aproape de copii, dispunând de un logo şi alte instrumente de comunicare, şi pentru a promova iniţiativele UE în domeniile sănătăţii, agriculturii şi activităţii fizice.

V. SCOPUL CONSULTĂRII ŞI CHESTIONAR

Această consultare solicită contribuţii în privinţa subiectelor ridicate în urma lucrărilor Grupului Director Inter-Servicii şi a intervievării actorilor implicaţi, precum şi în privinţa altor aspecte, chiar şi indirect legate de provocările prezente sau viitoare. Părţile interesate sunt încurajate nu numai să evalueze opţiunile prezentate, dar să le şi îmbunătăţească şi să contribuie la analiza fezabilităţii acestora, la evaluarea raportului cost-beneficiu şi a posibilului impact, a poverii administrative şi a procesului de simplificare.

1. Sunteţi de acord cu analiza provocărilor şi a problemelor prezentate în acest document? Dacă nu, explicaţi de ce.

2. Există alte aspecte care nu au fost menţionate? Numiţi maximum 2 probleme şi 2 obiective.

3. Pe baza propriei experienţe, există şi alte opţiuni pe care le consideraţi adecvate în scopul atingerii obiectivelor menţionate? Numiţi o experienţă de acest fel.

4. Consideraţi că ar apărea dificultăţi speciale în implementarea diferitelor opţiuni prezentate? Dacă da, numiţi maximum 3 pentru fiecare dintre opţiuni.

5. Consideraţi că una dintre opţiunile prezentate este mai echilibrată decât toate celelalte? Vă rugăm să argumentaţi.

6. Pentru opţiunea „nou cadru legislativ”, ce alte produse agricole credeţi că ar putea fi incluse? Numiţi maximum 3 şi explicaţi de ce.

7. Ce condiţii sau cerinţe (obligatorii şi/sau opţionale) ar trebui introduse şi dezvoltate pentru opţiunile „modificări” şi „nou cadru legislativ”? Numiţi maximum 3.

8. Cum vedeţi importanţa măsurilor de sprijin (explicate în secţiunea IV) în cadrul opţiunilor „modificări” şi „nou cadru legislativ”?

9. Care sunt factorii determinanţi pentru implementarea cu succes a măsurilor de sprijin? Numiţi maximum 3.

Răspunsurile se pot trimite la:

 


1. http://ec.europa.eu/agriculture/evaluation/market-and-income-reports/school-fruit-scheme-2012_en.htm

2. Mai multe detalii despre “Politica Agricolă Comună dupa 2013” se pot găsi la: http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/index_en.htm

3. Raportul special al Curţii Europene a Auditorilor nr. 10/2011 “Sunt eficace programele “Lapte în şcoli” şi “Fructe în şcoli”?

4. http://www.ebrd.com/downloads/research/sector/PBR_Social_Impact_web.pdf

5. Freshfel Europe susţine Asociaţia Europeană a Produselor Proaspete. În interpretarea datelor de consum trebuie luate în considerare limitările de date. Întrucât date concrete despre consumul de fructe şi legume sunt insuficiente, în special prin comparaţie cu datele internaţionale, informaţia reiese din statisticile privind producţia agricolă, exportul şi importul de fructe şi legume proaspete. Freshfel estimează consumul de produse proaspete pe baza datelor privind industria. O risipă medie de 20% în relaţie cu oferta brută este luată în calcul. Totuşi, ratele ulterioare de pierderi de-a lungul lanţului alimentar sunt neglijate. Aşadar, datele privind consumul trebuie interpretate mai degrabă ca date relative decât în termeni absoluţi.

6. ELMADFA (2009): „Raportul European privind nutriţia şi sănătatea 2009 – Forumul despre Nutriţie”, Vol. 62, p. 54

7. WHO(2007): "Provocarea obezităţii în regiunea europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi strategiile de răspuns”

8. Raportul special al Centrului pentru Studii Politice Europene (CSPE) „Măsurarea poverii administrative generate de legislaţia europeană, cuantificările poverii administative a programelor „Fructe în şcoli” şi „Lapte în şcoli”, 7 decembrie 2011